Poluarea

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu substanțe nocive care afectează sănătatea umană, ecosistemele și calitatea vieții.

Aceste substanțe, numite poluanți, pot fi de origine naturală (cum ar fi vulcanii) sau rezultatul activităților umane (cum ar fi emisiile de gaze de la mașini, deșeurile industriale sau chimicalele folosite în agricultură).

Cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.

Poluarea poate fi vizibilă, cum ar fi gunoiul aruncat pe străzi, sau invizibilă, cum ar fi emisiile de gaze toxice în atmosferă.

În funcție de factorul de mediu poluat există:

• Poluarea aerului    
• Poluarea apelor   
• Poluarea solului     

În funcție de poluant există următoarele tipuri de poluare:

Poluarea radioactivă

Poluarea cu deșeuri

Poluarea fizică (zgomot/fonică, lumină)     

Poluarea cu pulberi/praf

Poluarea biologica (contaminarea biologică)

Poluarea cu substante chimice – gazoase, lichide

Surse: Gaze emise de industrie, transport, arderea combustibililor fosili, incinerarea deșeurilor.

Efecte: Calitatea scăzută a aerului duce la probleme respiratorii, boli cardiovasculare și poate cauza moarte prematură. De asemenea, contribuie la încălzirea globală și la formarea ploilor acide.

Surse: Deversarea de substanțe chimice toxice, scurgerile de petrol, fertilizatori și pesticide folosite în agricultură, deșeurile industriale.

Efecte: Afectează ecosistemele acvatice, pune în pericol sănătatea umană și a animalelor, contribuie la epuizarea resurselor de apă potabilă.

Surse: Depozitarea necontrolată a deșeurilor, utilizarea excesivă a pesticidelor și fertilizatorilor, deșeurile industriale și de construcții.

Efecte: Degradează calitatea solului, afectând agricultura și biodiversitatea. Poluarea solului poate duce la contaminarea lanțului alimentar.

• Surse:

Comportamentele neadecvate fața de mediu: nu de puține ori populația cât și agenții economici aruncă la întâmplare deșeurile din activitățile proprii. Uneori din comoditate, alteori pentru a evita costurile de colectare a deșeurilor.

Depozitarea necontrolată a gunoaielor: Gropile de gunoi neamenajate sau aruncarea deșeurilor în natură pot duce la acumularea unor cantități mari de deșeuri care poluează solul și apa.

Lipsa sau inconsecvența colectării selective/reciclării: O mare parte din deșeurile produse ar putea fi reciclate, însă lipsa infrastructurii de reciclare sau a conștientizării din partea cetățenilor duce la acumularea de gunoaie.

Deșeuri plastice: Plasticul este unul dintre cei mai comuni și periculoși poluanți deoarece se degradează foarte lent și poate afecta grav mediul și viața marină.

Deșeuri industriale și toxice: Acestea pot conține substanțe chimice periculoase care, dacă nu sunt gestionate corespunzător, se infiltrează în sol și apă, cauzând poluare.

Arderea deșeurilor: În multe zone, deșeurile sunt arse în aer liber, eliberând substanțe toxice în aer, cum ar fi dioxinele și metalele grele.

• Efecte:

Contaminarea solului: deșeurile și în special plasticul aruncat pe sol sau în gropile de gunoi poate rămâne în mediu timp de sute sau chiar mii de ani. În acest timp, eliberează substanțe chimice toxice care pot contamina solul și, implicit, plantele și apa subterană.

Microplastice: Pe măsură ce plasticul se degradează, se fragmentează în particule mici, numite microplastice, care pot fi absorbite de sol, afectând organismele care trăiesc în sol și calitatea hranei.

Poluarea mărilor și oceanelor: Anual, milioane de tone de plastic ajung în oceane, formând adevărate “insule” de plastic și contaminând habitatele marine. Fauna marină precum peștii, păsările și mamiferele marine, confundă plasticul cu hrana și îl ingerează, ceea ce poate duce la blocaje intestinale, malnutriție și chiar moarte.

Microplastice în apă: Aceste particule minuscule se găsesc acum în aproape toate sursele de apă, inclusiv în apa potabilă. Ele sunt greu de filtrat și se acumulează în organismele acvatice, intrând în lanțul trofic.

Surse: Trafic auto intens, activități industriale, construcții, circulația avioanelor, a trenurilor.

Efecte: Produce stres, tulburări de somn, probleme de concentrare și poate duce la pierderea auzului.

Poluarea are efecte negative directe și indirecte asupra sănătății umane. Expunerea pe termen lung la poluanți poate provoca:

Impact asupra sistemului nervos: Poluanți precum mercurul și plumbul pot afecta dezvoltarea creierului, în special la copii.

Alergii și afecțiuni respiratorii: precum astmul, bronșita cronică și cancerul pulmonar.

Probleme cardiovasculare: expunerea la particulele fine din aer poate duce la creșterea riscului de infarct sau accident vascular cerebral.

Tulburări hormonale: substanțele toxice din apa și solul contaminat pot perturba sistemul endocrin.

Poluarea are efecte devastatoare asupra biodiversității și ecosistemelor, afectând toate formele de viață și echilibrul natural:

Distrugerea habitatelor –  Poluarea solului, apei și aerului degradează habitatele naturale, forțând speciile să migreze sau să dispară.

Scăderea diversității speciilor – Substanțele chimice toxice și poluarea radioactivă afectează direct sănătatea speciilor, ducând la reducerea populațiilor și, în cazuri extreme, la extincția unor specii.

Modificarea lanțurilor trofice – Speciile afectate de poluare aflate la baza lanțurilor trofice influențează întregul lanț trofic, perturbând echilibrul natural dintre prădători și pradă.

Bioacumularea – Poluanții toxici se acumulează în organisme, crescând toxicitatea pe măsură ce urcă în lanțul trofic, afectând animalele și plantele de la vârful piramidei trofice.

Acidificarea și eutrofizarea apelor – Poluanții din atmosferă sau îngrășămintele duc la acidificarea și eutrofizarea apelor, provocând moartea faunei acvatice și schimbând complet ecosistemele acvatice.

Fragmentarea ecosistemelor – Activitățile umane care poluează contribuie la fragmentarea ecosistemelor, izoland populațiile și reducând capacitatea lor de a supraviețui și evolua.

Afectarea polenizatorilor – Utilizarea fertilizanților chimici in agricultură reduce populațional polenizatorii (cei mai importanți polenizatori sunt albinele), afectând astfel atât flora spontană dar și producția agricolă generând implicații de ordin economic și social pe fondul reducerii cantităților de hrană necesare populației umane.

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră: Tranziția către surse de energie regenerabilă (cum ar fi energia solară și eoliană), îmbunătățirea eficienței energetice și promovarea transportului electric sunt esențiale pentru reducerea emisiilor.

Promovarea reciclării și reducerea deșeurilor: Adoptarea unui stil de viață „zero waste”, colectare selectiva – reciclare și participarea la campanii de reciclare.

Reducerea consumului de energie: Folosirea eficientă a energiei electrice prin deconectarea aparatelor neutilizate și utilizarea de becuri LED poate reduce consumul de energie și emisiile de carbon.

Alegerea transportului sustenabil: Optează pentru bicicletă, transportul public sau mașini electrice ori de câte ori este posibil. Călătoriile mai puțin frecvente cu avionul ajută, de asemenea, la reducerea amprentei de carbon.

Refacerea pădurilor și a zonelor verzi: Copacii absorb dioxidul de carbon și alți poluanți din aer, contribuind la purificarea atmosferei. Vegetația are importantul rol de a produce oxigen și, în același timp, de a absorbi dioxidul de carbon. Perdelele de vegetație, parcurile, gradinile, pot opri dispersia prafului în aer.

Folosirea materialelor prietenoase cu mediul: Utilizarea de produse de curățenie ecologice, evitarea arderilor de deșeuri, reducerea consumului de produse ambalate și reducerea utilizării plasticului.

Promovarea agriculturii durabile: Practici precum rotația culturilor, utilizarea îngrășămintelor organice și reducerea consumului de carne contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din agricultură

Protejarea resurselor de apă: Utilizarea responsabilă a apei și reducerea poluării provenite din activitățile industriale și agricole.

Campanii de informare și educație: Sensibilizarea publicului cu privire la impactul poluării și promovarea măsurilor ce pot fi luate pentru a reduce această problemă.

Politici și acorduri internaționale: Acorduri precum Acordul de la Paris încurajează națiunile să adopte măsuri ambițioase pentru a limita creșterea temperaturii globale.

Cel mai recent acord climatic internațional a fost adoptat la Conferința ONU privind Schimbările Climatice (COP28), care s-a desfășurat în decembrie 2023, în Dubai.

Una dintre realizările principale ale COP28 a fost evaluarea globală („global stocktake”), care a subliniat necesitatea reducerii drastice a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru a menține creșterea temperaturii globale sub 1,5°C. Acordul a inclus măsuri precum triplarea capacității de energie regenerabilă și dublarea eficienței energetice până în 2030, alături de eforturi de eliminare treptată a cărbunelui.